Monahia Maria Nicău s-a născut în ziua de 30 martie 1930, din părinții Ion și Ana, în satul Mitocul Bălan, pe meleaguri nemțene, fiind al nouălea copil din cei unsprezece, primind la botez numele Ana.
Maica Maria a simțit de copilă în sufletul ei chemarea profundă de a veni la mănăstire, fapt de s-a concretizat la vârsta de 15 ani. Dar până atunci, împreună cu părintele Proclu, ducea mâncare pustnicilor, trimiși de tatăl lor Ioan, lucrător silvic și cunoscător al colibelor pustnicilor din pădurea ce înconjura Mănăstirea Sihăstria. A petrecut mai mult de 70 ani în monahism, cunoscută fiind ca monahia Agafia, iar după ce a primit schima monahală, ca maica Maria.
În timpul petrecut la Mănăstirea Văratec, ea a căutat să fie smerită, ascultătoare și pașnică. Maica Maria a respectat cu sfințenie o anumită atitudine – pe care mai greu o poți întâlni astăzi în lumea noastră – și anume tăcerea, pentru a-L auzi mai bine pe Domnul, a înțelege mai bine sfatul Lui și pentru a nu auzi intrigile și vicleniile omenești. Am putea spune că urechile și gura ei au fost închise la orice cuvânt rău. Blândețea și bunătatea se uneau cu o disponibilitate totală pentru a face ascultare din convingere și pentru a crește duhovnicește. Profilul vieții ei este profilul unei adevărate călugărițe, unele calități fiind moștenite, iar altele cultivate zi de zi și ceas de ceas.
Parintele Nicolae Nicău